DCSport.ro
21 noi 2024, 11:29
Poți descărca aplicația:
România a fost printre primele țări care au recunoscut Statul Israel la 11 iunie 1948. În același an sunt înființate Legația României la Tel Aviv și Legația Israelului la București, iar reprezentanții diplomatici sunt numiți la rang de ministru plenipotențiar. Primul emisar diplomatic israelian în România este Reuven Rubin, artist și pictor prolific de origine română, cu o carieră remarcabilă.
Înainte de al Doilea Război Mondial, comunitatea evreiască din România număra 759.000 de persoane, a treia comunitate ca mărime din Europa, însă doar aproximativ jumătate din populația evreiască românească supraviețuiește Holocaustului. Relațiile dintre cele două țări nu au început sub cele mai bune auspicii din cauza campaniei antisemite orchestrate de Moscova în țările comuniste din Europa de Est care s-a concretizat într-o serie de procese spectacol, adesea cu conotații antisemite.
Cu toate acestea, între 1948-1951, aproape 118.000 de evrei români emigrează în Israel. Potrivit mărturiei omului de afaceri Efraim Ilin, livrarea către România a echipamentelor americane sub embargo pentru foraj petrolier contribuie în mare măsură la decizia autorităților române de a permite o astfel de emigrare masivă a evreilor români. De-a lungul întregii istorii a României comuniste, problema emigrării evreilor în Israel rămâne una importantă în relaţiile bilaterale.
Un alt impas în relațiile dintre România și Israel sunt procesele sioniștilor care au avut loc în România la mijlocul anilor 1950 și care au declanșat proteste masive în Israel. În timpul acestor procese, evreii români din organizațiile sioniste sunt condamnați la închisoare din cauza atașamentului lor față de Israel. La sfârșitul anilor ’50, propaganda oficială românească antisionistă se diminuează și va dispărea complet în cele din urmă. După 1959, spre deosebire de restul țărilor comuniste din Europa de Est, în presa comunistă română nu există atacuri antisioniste.
1967, România este singura țară comunistă care refuză să respecte linia Uniunii Sovietice. 1969, reprezentanțele diplomatice sunt ridicate la rang de ambasadă.
În timp ce antisemitismul continuă să persiste în România prin demiterea evreilor români din ministerele de putere și din principalele agenții guvernamentale, la sfârșitul anilor 1950, emigrația în Israel începe din nou și este tolerată de regimul comunist. Mai mult, relațiile comerciale și politice continuă să se îmbunătățească la mijlocul anilor 1960, iar Yeshaiahu (Shaike) Dan, emisarul Nativ, devine contactul israelian oficial pentru emigrația evreiască în Israel în schimbul unor compensații financiare și comerciale.
Un moment foarte important survine în 1967, după Războiul de Șase Zile, când România este singura țară comunistă care refuză să respecte linia Uniunii Sovietice și nu rupe relațiile diplomatice cu Israelul. De asemenea, în același an, ministrul de externe român, Corneliu Mănescu este ales Președinte al celei de-a 22-a Adunări Generale a ONU, cu sprijinul Israelului. Un reper esențial în relațiile bilaterale este anul 1969 când reprezentanțele diplomatice sunt ridicate la rang de ambasadă.
Pe parcursul anilor 1970, bucurându-se de relații bune atât cu Israelul, cât și cu statele arabe, România devine un mediator între Israel și Egipt, contribuind semnificativ la vizita Președintelui egiptean Anwar al-Sadat la Ierusalim. În anii 1980, România joacă un rol important în contactele și discuțiile inițiale dintre Israel și OEP care au dus în cele din urmă la Acordurile de la Oslo. Așa cum evaluează un diplomat britanic acreditat la București într-un raport din 1972: „Cu privire la alte crize internaționale importante, atitudinea României, deși se distinge ușor nuanțat de cea a altor țări comuniste, nu este în mod serios neconformă cu acestea... Dar în cazul conflictului arabo-israelian, politica României este în contradicție atât cu Uniunea Sovietică și cu Pactul de la Varșovia, cât și cu China, ca să nu mai vorbim de Iugoslavia”.
Relațiile bilaterale dintre România și Israel continuă să înflorească în anii 1970 și 1980 cu vizitele în Israel ale unor oficiali români de rang înalt, în principal din Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Comerțului Exterior, în timp ce România găzduiește vizite istorice ale Prim-miniștrilor israelieni Golda Meir, Menachem Begin și Yitzhak Shamir.
După căderea regimului comunist în România, începând cu anii 1990, relaţiile bilaterale înregistrează o dezvoltare exponenţială în toate domeniile cheie. Până în prezent, au avut loc două ședințe comune de Guvern, fiind semnate diverse acorduri de cooperare și memorandumuri de înțelegere în domenii precum comerț, agricultură, cultură, cercetare și inovare, știință, apărare și securitate, afaceri interne, sănătate și situații de urgență, comunicaţii etc.
În prezent, România şi Israel se bucură de relaţii bilaterale excelente cu caracter strategic, iar această relaţie privilegiată se reflectă în contactele continue la nivel înalt. Un element important al relației bilaterale îl reprezintă comunitatea israelienilor originari din România care numără peste 600.000 de persoane, inclusiv a doua și a treia generație, israelieni cu o legătură profundă cu România, care îndeplinesc rolul de „punte umană” între cele două țări și popoare.
11 iunie 1948 – Ministrul de externe român Ana Pauker răspunde unei telegrame a Guvernului Israelului prin care se comunică oficial că România recunoaște Statul Israel și conducerea sa interimară.
30 noiembrie 1948 – Poliția secretă română confiscă arhivele organizațiilor sioniste. Începutul represiunii antisioniste în România.
16 decembrie 1948 – Sosirea în România a lui Reuven Rubin, primul emisar diplomatic israelian.
Decembrie 1949 – Reprezentatul diplomatic israelian Reuven Rubin prezintă prima ofertă din partea Guvernului Israelului de a plăti pentru emigrarea evreilor români: 3 milioane USD pentru 50.000 de persoane. Oferta rămâne fără răspuns.
21 noiembrie 1949 – Reprezentanții israelieni în România, Reuven Rubin și Moshe Agami, sunt rechemați din cauza neînțelegerilor cu autoritățile române privind emigrația evreiască.
7 iunie 1950 – Sosirea lui Ehud Avriel la București pentru a-și prelua postul. Acesta a fost reprezentantul diplomatic al Israelului în România între 1950-1951.
7 iulie 1953 (București) – Începutul procesului împotriva grupării sioniștilor revizioniști: Shlomo Sitnovitzer, Meir Horovitz, avocat Edgar Kanner, Pascu Schechter, Marcel Tabacaru (Halevi Elimeleh). Este primul dintr-o serie de procese sioniste în România.
Martie 1954 (București) – Procesul a 32 de persoane, foști membri ai „Hashomer Hatzair”. Acest proces generează critici dure în presa israeliană.
4 iunie 1956 (Tel Aviv) – Golda Meir, ministrul afacerilor externe israelian, îl convoacă pe șeful Legației României, Gheorghe Chitic, pentru a discuta despre emigrarea evreilor din România.
24 noiembrie 1957 (Ierusalim) – David Ben Gurion trimite o scrisoare Prim-ministrului român Chivu Stoica în care pledează pentru reunificarea familiilor cetățenilor israelieni de origine română.
1958 – Începutul comerțului cu evreii români în schimbul livrării de animale vii și produse agricole. Acordul este încheiat între Direcția de Informații Externe din România și familiile evreilor români care locuiesc în străinătate prin intermediul unui intermediar britanic.
7 iunie 1959 (Israel) – Guvernul israelian clasifică emigrarea evreilor români („aliyah”) drept „secret de stat”, în urma solicitării autorităților române de a trata problema într-o manieră favorabilă României și cu discreție.
29 mai 1962 (România) – Ministerul Afacerilor Externe al României evaluează că relațiile româno-israeliene s-au îmbunătățit și „autoritățile israeliene sunt mulțumite de ritmul și continuitatea acțiunilor privind reîntregirea familiilor”. În 1961, 12.150 de persoane din România primesc aprobare pentru a emigra în Israel.
1965: Yeshaiahu (Shaike) Dan, în rolul de emisar Nativ, preia de la britanici rolul de intermediar pentru vânzarea evreilor români. Emigrarea evreilor români devine o afacere româno-israeliană între cele două guverne care continuă până în 1989.
19-29 martie 1967 (Israel) – Vizita unei delegații române, condusă de Vasile Răuță, viceministrul comerțului exterior. Presa israeliană afirmă că a fost prima delegație a unei țări comuniste „la un nivel atât de înalt”.
11 iunie 1967 (București) – Declarația oficială a Guvernului României privind situația din Orientul Mijlociu și Războiul de Șase Zile când România se desprinde de Moscova și refuză să condamne „agresiunea israeliană” și să rupă relațiile diplomatice cu Israelul, spre deosebire de toate celelalte țări comuniste.
19 septembrie 1967 (New York) – Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe român, este ales Președinte al celei de-a 22-a sesiuni a Adunării Generale a ONU cu sprijinul Israelului.
11-20 decembrie 1967 (Israel) – Vizita unei delegații economice guvernamentale române conduse de Gheorghe Cioară, ministrul comerțului exterior. Este prima vizită în Israel a unui membru al guvernului dintr-o țară comunistă.
20-23 iunie 1968 (Israel) – Prima vizită a unui înalt reprezentant al unei țări comuniste în Israel – George Macovescu, viceministru român de externe, care are întrevederi cu Prim-ministrul israelian Levi Eshkol și ministrul afacerilor externe Abba Eban.
4 august 1968 (Ierusalim) – Prim-ministrul israelian Levi Eshkol îi scrie omologului său român, Ion Gheorghe Maurer, solicitând sprijinul României pentru a lua legătura, oficial și fără nicio publicitate, cu reprezentanții Republicii Arabe Unite, la București sau în altă parte.
21 august 1968 (Tel Aviv) – Sute de studenți de la Universitatea Politehnică din Haifa și de la Universitatea din Tel Aviv susțin o manifestare în fața Legației Române prin care exprimă recunoștință României pentru condamnarea intervenției sovietice în Cehoslovacia.
21-22 iulie 1969 (București) – Întâlniri între Yeshaiahu Dan, emisar Nativ și consilier al Prim-ministrului israelian, și oficiali români cu privire la emigrarea evreilor români. Părțile au convenit că „problemele speciale” urmează să fie discutate în continuare cu Generalul Gheorghe Marcu de la Direcția de Informații Externe.
17 august 1969 – Legația României la Tel Aviv și Legația Israelului la București sunt ridicate la rang de ambasadă.
16 februarie 1972 (Ierusalim) – În cadrul unei întâlniri cu noul ambasador al României Ion Covaci, Golda Meir spune că atât ea, cât și guvernul israelian „împărtășesc pe deplin poziția principială a României prin care urmărește întărirea relațiilor atât cu Israelul, cât și cu statele arabe”.
4-7 mai 1972 (București) – Vizita oficială în România a Prim-ministrului israelian Golda Meir.
9-12 septembrie 1974 (Israel) – Vizita în Israel a ministrului de externe român George Macovescu.
27 mai-1 iunie 1975 (România) – Vizita oficială în România a Viceprim-ministrului și ministrului afacerilor externe al Israelului, Yigal Allon.
25-30 august 1977 (București) – Vizita oficială în România a Prim-ministrului Menachem Begin. La întoarcerea în Israel, el susține un discurs în Knesset despre „rolul și contribuția remarcabilă a României în promovarea păcii în Orientul Mijlociu și la vizita Președintelui Sadat în Israel”. La sugestia Președintelui român Nicolae Ceaușescu, la 7 noiembrie 1977, Președintele egiptean Anwar al-Sadat și-a anunțat public decizia de a vizita Ierusalimul pentru negocieri de pace.
3-4 aprilie 1978 (România) – Vizita oficială în România a ministrului afacerilor externe israelian Moshe Dayan.
24 iunie 1983 (Israel) – Ion Coman, membru al Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, vizitează Israelul și se întâlnește cu Shimon Peres, liderul Partidului Laburist.
20-22 februarie 1985 (România) – Vizită oficială în România a Prim-ministrului israelian, Shimon Peres.
27 iunie 1985 (București) – Zvi Brosh, ambasadorul Israelului în România, informează Ministerul Afacerilor Externe al României că Guvernul Israelului „desfășoară o campanie intensă de lobby pentru a se asigura că România va primi în continuare din partea SUA clauza națiunii celei mai favorizate”.
8 aprilie 1986 (Israel) – În timpul vizitei sale în Israel, șeful Departamentului Relații Externe al Partidului Comunist Român, Ion Stoian se întâlnește cu Yitzhak Shamir, Viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe care afirmă că „Statul Israel este mândru de relațiile de prietenie cu România și își amintește de contribuția Președintelui Ceaușescu la vizita prim-ministrului Sadat la Ierusalim”.
24 august 1986 (Ierusalim) – Consilierul prezidențial român Constantin Mitea transmite Prim-ministrului israelian noi dovezi cu privire la „moderația și dorința de a deschide negocierile de pace” din partea lui Yasser Arafat.
17-20 august 1987 (România) – Vizita oficială în România a Prim-ministrului israelian Yitzhak Shamir.
27-29 ianuarie 1988 (Israel) – Vizita în Israel a lui Ioan Totu, ministrul de externe român. Vizita este considerată un moment extraordinar al diplomației israeliene, având în vedere că statele din Europa de Est au întrerupt relațiile diplomatice cu Israelul.
8 iulie 1988 (Ierusalim) – Consilierul prezidențial român Constantin Mitea vizitează din nou Israelul și îi transmite lui Shimon Peres, Viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe israelian, „dorința de a rezolva conflictul din Orientul Mijlociu prin negocieri” a lui Yasser Arafat.
30 decembrie 1989 (București) – Sergiu Celac, nou numit ministru al afacerilor externe al României, acordă o audiență lui Zvi Mazel, ambasadorul Israelului în România, care prezintă Declarația Guvernului Israelului din 23 decembrie privind căderea regimului comunist în România.
2-5 septembrie 1991 (Israel) – Prima vizită a unui șef de stat român în Israel făcută de Președintele Ion Iliescu. Este și prima vizită oficială a unui șef de stat dintr-o țară din Europa de Est.
20 - 21 aprilie 1994 – Vizita în România a ministrului afacerilor externe israelian Shimon Peres
2-4 noiembrie 1997 – Vizita în Israel a Prim-ministrului român Victor Ciorbea
2-5 august 1998 – Vizita în Israel a Prim-ministrului român Radu Vasile
3-7 ianuarie 2000 – Vizita în Israel a Președintelui României Emil Constantinescu
16-18 iulie 2001 –Vizita în Israel a Prim-ministrului român Adrian Năstase
14-16 martie 2005 – Vizita în Israel a Prim-ministrului român Călin Popescu-Tăriceanu
31 mai-2 iunie 2009 – Vizita în Israel a Președintelui României Traian Băsescu
14-16 aprilie 2010 – Vizita în România a ministrului afacerilor externe israelian, Avigdor Liberman
11-13 august 2010 – Vizita în România a Președintelui Statului Israel Shimon Peres
28 februarie 2011 – Vizita în Israel a ministrului afacerilor externe român Teodor Baconschi
6 iulie 2011 – Vizita în România a Prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu
24 noiembrie 2011 – Prima Ședință Comună a Guvernului României și Guvernului Statului Israel condusă de Prim-ministrul român Emil Boc și Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, prilej cu care este semnată o Declarație Comună privind prioritățile de cooperare bilaterală.
19-21 ianuarie 2014 – Vizita în Israel a Președintelui României Traian Băsescu
23-24 iunie 2014 – A doua Ședință Comună de Guvern româno-israeliană, la Ierusalim, în cadrul căreia sunt semnate 14 acorduri și memorandumuri de cooperare bilaterală.
22 iunie 2014 – Vizita în Israel a ministrului afacerilor externe român Titus Corlățean
9-10 octombrie 2015 – Vizita în Israel a ministrului afacerilor externe român Bogdan Aurescu
6-11 martie 2016 – Vizita în Israel a Președintelui României Klaus Werner Iohannis
4-5 mai 2017 – Vizita în Israel a Prim-ministrului României Sorin Grindeanu
22-24 octombrie 2017 – Vizita în Israel a ministrului afacerilor externe român Teodor Meleșcanu
21 - 23 ianuarie 2020 – Vizita Președintelui României Klaus Werner Iohannis în Israel cu ocazia celei de-a cincea ediții a Forumului Liderilor Internaționali dedicat Comemorării Victimelor Holocaustului și împlinirii a 75 de ani de la eliberarea lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau
2-3 septembrie 2020 – Vizita în Israel a ministrului afacerilor externe român Bogdan Aurescu
2-4 noiembrie 2020 – Vizita în Israel a Prim-ministrului României Ludovic Orban
8-11 iunie 2021 – Vizita în România Președintelui Israelului Reuven Rivlin
13 martie 2022 – Vizita în România a ministrului afacerilor externe israelian Yair Lapid
Ambasada României în Israel a marcat la 11 iunie 2023 împlinirea a 75 de ani de relații diplomatice neîntrerupte între România și Statul Israel printr-un vernisaj festiv a două expoziții dedicate acestui reper important. Evenimentul a avut loc la Muzeul Reuven Rubin din Tel Aviv, o locație emblematică pentru istoria relațiilor bilaterale, muzeul fiind fosta reședință a artistului israelian de origine română Reuven Rubin care a fost primul reprezentant diplomatic al Israelului la București în anul 1948.
E.S. Dl. Isaac Herzog, Președintele Statului Israel, prezent la eveniment
Vernisajul festiv s-a bucurat de prezența E.S. Dl. Isaac Herzog, Președintele Statului Israel și a doamnei Michal Herzog, Prima Doamnă a Statului Israel, a domnului Traian Hristea, secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, a domnului Doru Liciu, șeful Unității Arhive Diplomatice în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. De asemenea, au fost prezenți la eveniment numeroși oficiali israelieni și membri ai Knesset-ului, reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat în Israel, organizațiilor evreiești internaționale, Yad Vashem, mediului academic și de afaceri, membri ai comunității israelienilor originari din România.
Expoziția documentară de fotografii și documente de arhivă organizată de Ambasada României în Israel evidențiază cele mai importante repere ale relației bilaterale de la înființarea Statului Israel în 1948 până în prezent. În timp ce România și Israelul au cunoscut momente delicate de-a lungul anilor, România nu a rupt niciodată relațiile diplomatice cu Israelul. Cele două țări au dezvoltat un parteneriat solid, cu caracter strategic, și cooperează în cele mai diverse domenii sectoriale. Israelul rămâne cel mai important partener al României în Orientul Mijlociu.
Expoziția „Rubin – 1923” organizată de Muzeul Rubin marchează un centenar de la cea de-a doua Aliyah a lui Rubin, anul stabilirii sale în Israel și anul în care a creat „The God Seekers”, un portofoliu de 12 gravuri în lemn care s-au dovedit a fi unice în întreaga sa operă. Expoziția aduce la lumină semnificația acestor gravuri în lemn care servesc artistului ca un fel de dicționar, un indice al trecutului său, precum și al picturilor noi într-un moment de tranziție.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
