Detalii tulburătoare au fost dezvăluite prin declarațiile unor martori, referitoare la modul în care cei doi medici ATI de la Spitalul Sfântul Pantelimon tratau pacienții despre care considerau că nu mai aveau șanse de supraviețuire.

Un martor a relatat că una dintre doctorițe era „uimită și dezamăgită” când pacienții cărora li se redusese doza de noradrenalină nu decedau într-un timp scurt.

„Din mărturiile celor intervievați reiese că inculpata ... verifica frecvent ca dispozițiile sale să fie urmate cu strictețe, în special reducerea dozei de noradrenalină la pacienții în stare critică, până la decesul acestora, și se arăta surprinsă și dezamăgită când acest lucru nu se întâmpla rapid. De aceea, ... au menționat că era mai dificil să mențină pacienții în viață în timpul turei acestei inculpate ... decât în timpul celeilalte, care nu insista pe respectarea strictă a indicațiilor sale. Inculpata ... se asigura că pacienților cărora le fusese scăzută brusc doza de noradrenalină, dacă aceștia nu intrau în stop cardio-respirator până la vizita medicală, li se reajusta doza la nivelurile normale, conform fișelor de observație, astfel încât rudele cu cunoștințe medicale să nu observe modificările operate. După încheierea vizitei, inculpata revenea în salon și readucea rata administrării noradrenalinei la valori minime”, se arată în decizia prin care Tribunalul București a emis mandatul de arestare pentru cei doi medici.

Din același document rezultă că nu doar cantitatea de noradrenalină era modificată, ci și alte substanțe care susțineau viața pacienților.

„Declarația martorului ... a mai arătat că inculpata ... a modificat inclusiv parametrii ventilatoarelor la valori sub 30, uneori chiar 10, la pacienți aflați în stare foarte gravă, în timp ce de obicei medicii setau parametrii la valori peste 50”, se mai precizează în documentul citat.

Potrivit instanței, „martorii au apreciat că motivul pentru care inculpatele acționau astfel era de a câștiga bunăvoința conducerii (secției, spitalului) prin reducerea tensiunilor existente între ATI și UPU”.

Tribunalul București afirmă că, având în vedere profesia lor, cele două doctorițe cunoșteau efectele medicamentelor și „ar fi putut oricând interveni pentru a salva viața pacientului, dar nu au făcut-o”.

În decizia de arestare preventivă a celor două doctorițe, Tribunalul București subliniază că „pe de o parte, judecătorul constată că există dovezi (indicii temeinice nu sunt suficiente, conform art. 223 alin. (2) C. proc. pen.), conform art. 97 alin. (1) C. proc. pen., care sugerează că inculpatele ... și ... sunt probabil autoarele infracțiunilor pentru care sunt investigate”.

Conform documentului citat, „probe strânse până în acest stadiu al anchetei justifică suspiciunea rezonabilă că cele două doctorițe au redus doza de noradrenalină a unui pacient de 54 de ani, aflat într-o stare gravă, fapt ce a dus la decesul acestuia”.

„Inculpatele au comis faptele cu premeditare, având în vedere că, fiind medici specialiști ATI, erau conștiente de efectele noradrenalinei (care este esențială pentru menținerea unei tensiuni arteriale adecvate) și de consecințele lipsei acesteia, iar prin reducerea dozei de noradrenalină au declanșat lanțul cauzal ce a dus la decesul pacientului. Deși ar fi putut interveni în orice moment pentru a salva viața acestuia, nu au făcut-o”, se arată în decizia tribunalului.

Judecătorul subliniază că, la momentul luării măsurii arestării preventive, nu este necesar ca probele să fie suficiente pentru o acuzație completă, iar aceste date „nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare pe fondul cauzei”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News