Mănăstirea Radu Vodă cu hramurile Sfânta Treime şi Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei, a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina, pentru a mulţumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotriva lui Vintilă-Vornicul şi Dumbravă-Vornicul. – „Planul şi formele arhitectonice ale bisericii Radu-Vodă sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, cu diferenţa că materialul de construcţie întrebuinţat nu este piatra, ci cărămida. Planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle dintre care cea principală se sprijină pe douăsprezece coloane, simbolizând pe cei doisprezece apostoli, ca şi la modelul de la Curtea de Argeş” se arată pe pagina de prezentare a Mănăstirii. (manastirearaduvoda.ro)

Personalitatea locului este accentuată și de faptul că se află situată pe o colină, astfel încât pare o fortăreață creștină, în care blocurile înalte nu fac altceva decât să o protejeze de intemperiile vremurilor. Pentru că se află la zece minute de mers pe jos de la Piața Unirii, așezământul este ușor accesibil celor care vor să-i treacă pragul. Călăuză în prezentarea noastră, Atlas-Ghidul Istoria și arhitectura lăcașurilor de cult din București ne oferă câteva informații relevante din istoria mănăstirii. Data zidirii complexului este controversată și pendulează între 1568 și 1574. Apoi, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, la 1595, mănăstirea Sfânta Troiță a fost puternic avariată de oștile lui Sinan Pașa, la retragerea din București. S-au dat, atunci, foc tuturor construcțiilor de pe colină. Biserica a fost transformată în moschee.

Racla din argint  cu moaștele Sfântului Nectarie Vindecătorul  Foto: Crișan Andreescu

Aceeași sursă documentară ne înștiințează că în 1615, Radu Mihnea începe refacerea întregului ansamblu al Mănăstirii Sfânta Troiță, lucrare terminată „împreună cu zugrăveala” zece ani mai târziu. Astfel, de la mănăstirea din 1625, care poartă numele ctitorului Radu Vodă, s-au păstrat până astăzi biserica și turnul clopotniță. În 1714 a fost zugrăvită și i s-a adăugat pridvorul. După cutremurele din 1790, 1793, 1794 și 1802 au urmat alte reparații, drept pentru care aceasta a fost restaurată în 1804 de egumenul Ignație Iviritorul de la Mănăstirea Ivir, aflată pe Muntele Athos. Alt cutremur, în 1838, a provocat mari prejudicii. S-au efectuat importante reparații între 1859 și 1864. Atunci s-au refăcut turlele din lemn, care au fost învelite cu tablă, s-a refăcut pridvorul (care există și astăzi) dar s-au dărâmat și niște chilii și paraclisul.

Între anii 1969 – 1974 s-au făcut ample lucrări de restaurare, al inițiativa Patriarhului Justinian Marina. Pictura a fost complet refăcută de pictorii: Sofian Boghiu, Vasile Caraman și Gheorghe Ciobanu. Interesant este și faptul că teritoriul aceleiași coline se află și Biserica lui Bucur (Biserica Sf. Atanasie și Chiril – „Bucur ciobanul”) care a funcționat drept capelă funerară pentru călugării mănăstirii Radu Vodă. Ea a fost despărțită de curtea acesteia în jurul anului 1870 prin tăierea Străzii Radu Vodă.

Bustul și mormântul celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, aflate la Mănăstirea Radu Vodă  Foto: Crișan Andreescu

După părerea lui Nicolae Iorga, citat de Al. Simionescu și Paul Cernovodeanu în lucrarea Călătorii de seamă prin București – legenda păstorului Bucur capătă sens tocmai în acest loc, în care păstorul și-ar fi găsit loc și ar fi trăit pe dealul pe care astăzi se află capela. De acolo și numele acesteia. Istoricul este de părere deci că acolo ar putea fi leagănul cetății.

La Mănăstirea Radu Vodă se află și moaștele Sfântului Nectarie. Acest fapt face ca locul să fie unul dintre cele mai căutate de către pelerini. Însăși urcarea spre biserică, similară într-un fel cu cea de pe Dealul Patriarhiei, dar mai scurtă, dă un sentiment aparte credinciosului, care își poate imagina că urcă o mică Golgotă. Despre Sfântul Nectarie se spune: „trăind ca un înger în trup, şi iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul şi milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulţi la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria şi lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia şi odihnea pe toţi care veneau la chilia lui.” (doxologia.ro)

Interesantă este și consemnarea lui Paul din Alep – păstrată în „ Călătoriile patriarhului Macarie” care descrie mănăstirea Radu Vodă ca fiind așezată la marginea orașului, pe un loc mai înalt, înconjurată de un râu și o apă stătătoare. Acesta ține să precizeze că în timpul  creșterii apelor nu se poate ajunge la ea decât pe un pod de lemn. Mai spune călătorul că: „este o zidire măreață, cu priveliște foarte plăcută. Biserica sa este mare și spațioasă, zveltă, mult ornamentată și acoperită în întregime cu picturi.”

Catapeteasma Mănăstirii Radu Vodă  Foto: Crișan Andreescu

Despre Sfântul Nectarie mai aflăm din sursa documentară făcută publică de mănăstire că este „unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Patriarhia Ecumenică în secolul trecut, s-a născut în anul 1846, în Silivria Traciei, lângă Constantinopol, din părinți săraci, dar foarte evlavioși. La botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărţilor sfinte şi prin cugetarea la cele dumnezeieşti.”

Din București – Ghid istoric și artistic, de Grigore Ionescu, aflăm detalii despre mormântul ctitorului, mai puțin consemnate în alte surse documentare. – „Mormântul cel mai de seamă este însă cel al ctitorului. Așezat în nișa din dreapta dintre pronaos și naos, ridicat ca un sarcofag deasupra pardoselii, acest mormânt este împodobit cu o piatră pe care stă scrisă cu litere chirilice istoria vieții de Domn a lui Radu Mihnea, povestită pe scurt de fiul său Alexandru Coconul(…)”. Inscripția datează din 1626.

Rugăciune la icoanele Mănăstirii Radu Vodă  Foto: Crișan Andreescu

Rămâne ca turistul venit la București să viziteze acest loc minunat. Va avea astfel ocazia să ia contact cu realitatea psihologică a orașului București și să facă incursiuni în istorie, de unde cel mai probabil se va alege cu un sentiment de bucurie și liniște sufletească. Mănăstirea Radul Vodă are chiar și minunate refugii, înconjurată de o vegetație prietenoasă în timpul anotimpurilor calde, este loc ideal pentru reculegere și punere în ordine a gândurilor vieții de zi cu zi.