Ajunsă în Italia în copilărie împreună cu niște romi, pe care îi credea unchii săi din parte mamei, a reușit să scape și să-și întemeieze o familie. O mare, imensă dramă umană care se ciocnește de o birocrație ce pare nedemnă de o țară civilizată.

Aceasta este povestea Evei (sau Eda) Alina Marin (nici măcar nu știe dacă acesta este într-adevăr numele ei), vândută, cel mai probabil, de către părinții ei, când avea doar șapte ani, unui cuplu de romi pe care ea îi credea unchii ei materni. Împreună cu ei, plecând din România, a ajuns în Germania, apoi în Franța și în cele din urmă în Italia, la Torino.

Au tratat-o ca pe o servitoare și au obligat-o să cerșească, să spele geamuri la semafoare și să fure. Dar Eva, care nu-i va uita niciodată pe ceilalți doi copii care au fost cu ea, cel mai probabil vânduți de alte familii, după opt ani de iad decide că nu aceasta este viața pe care o vrea. A fugit, a cerut ajutorul călugărițelor vicentine din Via Nizza și, prin intermediul asistenților sociali, a ajuns într-o comunitate din Val Cerrina.

Coșmarul Evei, o fetiță româncă vândută de părinți când avea 7 ani

Anii trec, Eva vede sentința torționarilor ei, începe să muncească, ține în mâini un certificat de naștere cu numele ei și obține un pașaport de la ambasada României de la Roma. Doi ani mai târziu, când a cerut reînnoirea pașaportului, Eva a descoperit că certificatul de naștere corespundea unei alte persoane și că nici data (20 august 1983) nu părea să fie sigură cca fiind data sa de naștere.

"Nu știu cine sunt. Eram prea mică pentru a avea amintiri precise. Pot să spun că atunci când mi-am sărbătorit ziua de naștere a fost cald... Din 2002, când au găsit în România o femeie căreia îi "aparțineau" datele care îmi fuseseră atribuite, nu mai am identitate. Mi se spunea Eda, sunt sigură de asta, dar nu mai pot spune nimic“, mărturisește Eva/Eda, citată de Prima Chivasso.

„Nu știu cine sunt“

„Pentru mine, de fiecare dată, este o rană enormă: nu pot avea documente, iar atunci când reușesc să le obțin, acestea durează doi ani, nu-mi pot reînnoi permisul de conducere, nu pot merge la un medic de familie sau să-mi înscriu copiii la școală. Am lucrat la o firmă, la Casale, apoi, când au apărut dificultățile cu documentele, am fost concediată de pe o zi pe alta și aproape sigur nu voi vedea nici un ban din contribuțiile plătite, legate de un cod fiscal pe care nu-l mai am“, mai spune românca fără identitate.

„O soluție ar putea fi să mă declar "apatridă", dar în unele documente apar ca fiind născută în România, chiar dacă ambasada nu a reușit să mă identifice și nu mă recunoaște ca cetățean al său, și, prin urmare, acest lucru este imposibil", a cntinuat ea.

Publicația italiană menționează că a încercat să ia legătura cu Ambasada României la Roma și cu Consulatul General al României la Torino, iar mașinăria birocratică pare să se miște.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News