Așa că am pornit dinspre Piața Victoriei înspre Piața Constituției. De data aceasta la pas, fără trotinetă sau bicicletă. Iată că, pe partea dreaptă, am găsit barul pentru băut vin Vinexpert. Cei care poposesc într-un loc atât de prietenos, de regulă dominat de doamne și domnișoare, se pot bucura de experiența unor someliéri care le pot face recomandări în funcție de vinul pe care vor să-l deguste sau de felurile de mâncare care le fac cu ochiul. Astfel că, periodic, se organizează degustări și se prezintă diverse vinuri rare, doritorii putând achiziționa în schimbul plății unei taxe de dop, sortimente de colecție, direct de la raft, pe care le pot savura în incinta barului sau pe terasă. De vis-a-vis, French Bakery Victoriei își trimite aburul îmbietor de croasant proaspăt și tentante adieri de Coffea arabica.

La pas spre Piața Constituției, fără trotinetă sau bicicletă. În fundal braseria „Dragomir Niculescu"   Arhiva DC News

Tot pe partea dreaptă, dar ceva mai jos, Fellow One, se distinge prin modul de preparare al cafelei, care este măcinată de față cu tine. Asta ca să poți experimenta gustul proaspăt și să te încarci cu energia dată de prospețime și calitate. A și nu departe, la Starbucks, doi tineri, care zâmbesc și își arată reciproc ceva pe un laptop, stau ca într-un fel de vitrină, ridicând din când în când privirea spre fostul Pod al Mogoșoaiei, pe care bicicliștii și cei cu trotinetele trec veseli sau îngândurați, pe cea mai frumoasă pistă din București.

Bine, dar ia să trecem noi puțin și pe partea stângă, la Ză Lokal. Aici se pot comanda tagliatelle cu „ză_somon" marinat în vin alb de Drăgășani și ierburi aromate. Of, dar și burgerii arată minunat! În imediata apropiere, Cioccogelateria Venchi ne oferă ciocolată despre care se spune că ar avea un gust ca al celei care se făcea în 1848 și mai ales aici turistul găsește celebra înghețată Bacio, care în italiană înseamnă sărut. Cum, se sărută cineva? Unde, la Venchi?

„Suntem mici si plini de viata... avem 17 locuri in interior si inca 16 pe terasa" strigă cei de la Koketerie, din ușa unui bistro urban foarte șic, aflat în apropierea celor enumerate până acum. Pe pagina lor de Insta' deja găsim și imaginea celor preparate într-o bucătărie deschisă, sub ochii plini de poftă ai clientului, cât despre mușchiul de vită... oh, yummy!

Palace Casino Casa Vernescu   Arhiva DC News

Și pornim iar la drum. Palace Casino Casa Vernescu n-are cum să nu fie văzut. E o semnificată alcătuire din personalitatea urbană a Bucureștiului. Este situat peste drum de parcul Nicolae Iorga, în care este bustul poetului român care a spus: „Dintr-un bolovan coboară/ pasul tău de domnișoară" adică Nichita Stănescu. Clădirea în care funcționează cazinoul este închiriată, pentru că aparține Uniunii Scriitorilor din România, un detaliu pe care puțini dintre cei care admiră îl știu. Așa că de pe site-ul unui cazinou, probabil unic în Europa ca frumusețe și istorie, aflăm că minunatul palat a fost construit în 1821, de către un boier vlah. Mai departe nu mai spunem, dar turistul poate paria sigur pe el că a făcut o alegere bună, combinând distracția cu arhitectura de bun gust.

Ei, și dacă tot ne-am reîntors pe partea dreaptă a Căii, trecem de intersecția cu Bulevardul Dacia și undeva, nu departe de Magazinul Muzica, dăm peste Fabrica de Bere Bună, care de fapt este un bar în care se bea bere artizanală Zăganu. Povestea ei? O spun chiar ei pe site-ul de prezentare al barului. Proprietarii au renovat o micro-berărie, veche de mai bine de optzeci de ani, care se află la 100 de kilometri de București și care poartă numele unui masiv muntos.

Hai să trecem din nou pe partea stângă a sensului din care am pornit. Trebuie neapărat mers la braseria „Dragomir Niculescu", bucătărie urbană și creativă. E o marcă de la 1898, care te introduce prin fotografii și decor în atmosfera de la sfârșitul veacului al XIX-lea. La Dragomir Niculescu se poate mânca, de exemplu, un gulaș din carne de vită sau după preferințe o Corvină proaspătă, pescuită din apele Mării Negre, gătită cu conopidă murată, piure de conopidă și broccoli. Iar când te uiți peste umăr, aoleu, vezi raftul cu vinuri care mai de care. Deosebit la acest local este și faptul că se întinde și pe trotuarul plin de istorii al Căii Victoria, acolo unde timpul a pus unii peste alții pași peste pași de artiști îngândurați sau oameni obișnuiți, care s-au perindat pe acest Bulevard. Ce mai, un rom Zacapa și nota, vă rog! O zi în care să te întorci în timp s-ar dovedi cea mai bună călătorie. Drept urmare, coliva din arpacaș cu nuci rumenite în cuptor n-o mai descriu gustativ. Îi las pe cei care trec după mine pe acolo să o descopere singuri.

Am trecut deja de intersecția cu Bulevardul Elisabeta și de undeva din partea dreaptă, am auzit o muzică liniștitoare spre care m-am dus ca și cum aș fi fost purtat pe linii de portativ. Iată că așa am descoperit Bread and Butter. Înăuntru cineva savura îngândurat un Prosecco. Se zice că în unele seri, norocoșii, se pot nimeri chiar în toiul unei petreceri tematice. Mai mult, dimineața sau la prânz pot încerca clătitele proteice din fulgi de ovăz, banane și iaurt cu fructe de pădure, miere și iaurt. Măi să fie, păi unde ajungem dacă o ținem tot așa?

Ce o fi acolo? Ca să nu mă bâlbâi citesc pe silabe: Ga-ne-sha ca-fe – Ganesha, deci. Se vede că e o pată dă culoare a Bulevardului și, deja pășind în interior, atmosfera începe să prindă contur. La o așa cafenea n-are cum să lipsească un Biscomilk, o prăjiturică în vârful căreia stă înfipt un biscuit delicios. Mă întorc și îl șoptesc unui turist să ceară cu încredere și Biscomilk la cafea, fiind sută la sută sigur că nu va regreta. Hei, merge și o limonadă? Oh, dar câte sortimente, nici nu știi pe care să îl alegi. Mi-a povestit cineva și despre un Frappe Ice Cream.

Caru cu Bere, un punct de reper în Centrul Vechi al Capitalei

Data viitoare, promit! Pentru că ajung deja la intersecția cu strada Lipscani și doar o cotire la stânga mă va purta într-un alt univers, pare că un loc bun de întâlnire al celor care se duc sau se retrag din Centrul Vechi, ar putea fi și Gold Bar Cafe. Aici, proprietarii susțin că sunt posesorii unei rețete de cocktailuri „ingenioase". Cum e asta? Întreb și eu. Cică elaborate cu inventivitate, măiestrie și iscusință. Așa o fi? Pentru că în jos, spre Piața Constituției, nu se mai ivea nici un refugiu sinestezic, m-am oprit să admir Palatul CEC. Cineva m-a întrebat: nu vă supărați, cum aș putea găsi Caru' cu Bere? Mă încurc în străduțele Centrului Vechi. E simplu, i-am răspuns, de la Caru' cu Bere se vede Palatul CEC sau invers.