Potrivit Băncii Centrale Europene, aceasta a reprezentat cea mai amplă operaţiune de substituire de monedă întreprinsă vreodată, care a implicat sectorul bancar, societăţile de transport de valori, comercianţii cu amănuntul, firmele care administrează bancomatele şi distribuitoarele automate şi, desigur, publicul larg, scrie Agerpres. 

Euro a fost distribuit băncilor şi comercianţilor cu amănuntul încă din luna septembrie 2001 pentru a evita blocajele ce pot apărea în timpul procesului de aprovizionare. În consecinţă, în primele zile ale anului 2002, euro a fost disponibil într-un volum mare în toate sectoarele. Până la data de 3 ianuarie, de la 96% dintre aparatele de distribuire de numerar din zona euro se puteau retrage bancnote euro. La o săptămână după introducerea noii monede, peste jumătate din toate operaţiunile cu numerar se efectuau în euro.

După o perioadă cu circulaţie simultană care, în unele ţări, a durat până la două luni şi în timpul căreia plăţile puteau fi efectuate în euro sau în moneda naţională, euro a devenit unica monedă oficială în zona euro la 1 martie 2002.

Până în prezent, 19 ţări au adoptat euro drept monedă oficială.

Belgia, ţară fondatoare a UE şi printre primele care au adoptat euro

Belgia, sediul principalelor instituţii ale Uniunii Europene şi ţară fondatoare a grupului comunitar, a intrat în zona euro la 1 ianuarie 1999 şi a făcut parte din primul grup de state care au pus în circulaţie euro, trei ani mai târziu, la 1 ianuarie 2002, relatează agenţia EFE.

Împreună cu Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Portugalia, Spania şi Marea Britanie, Belgia a semnat pe 7 februarie 1992 Tratatul de la Maastricht. Acest tratat a demarat lucrurile pentru ca în următorii ani să se creeze o uniune monetară, cu un sistem de bancă centrală şi o monedă comună.

Până la adoptarea euro, moneda oficială a Belgiei era francul belgian. Cursul de schimb stabilit pentru un euro a fost de 40,3399 franci belgieni. După o perioadă de tranziţie de două luni, în timpul căreia euro şi francul belgian au circulat în paralel, euro a devenit unica monedă legală în Belgia. Banca Centrală a Belgiei a schimbat francii belgieni în euro până la 31 decembrie 2004.

Conform unui studiu al Universităţii din Bonn, publicat în 2020, în Belgia PIB per capita este cu 1.668 euro mai mic decât în cazul în care ar fi rămas în afara zonei euro, mai scrie EFE.

Cu toate acestea, conform eurobarometrului publicat la începutul lunii decembrie de Comisia Europeană, 76% dintre belgieni consideră că moneda unică este un element pozitiv pentru UE, cu două procente mai puţin faţă de media europeană, în timp ce 16% sunt de părere că este unul negativ. Numai 64% dintre belgieni consideră că moneda unică este bună pentru ţara lor, iar 27% spun că nu este. De asemenea, 29% afirmă că se simt mai europeni de la introducerea euro, în timp ce 70% nu văd nicio schimbare.

Germania şi cei 20 de ani de euro, între temeri şi speranţe

Introducerea euro în Germania a fost acompaniată atât de temeri, determinate de consecinţele pe care le-ar putea avea renunţarea la marca germană, în special pentru inflaţie, cât şi de speranţe privind avantajele pentru cetăţeni şi companii, scrie EFE.

Temerile legate de inflaţie - marca germană era văzută drept un garant al stabilităţii şi renunţarea la ea crea nesiguranţă - au fost exprimate prin neologismul "teuro" o combinaţie între adjectivul "teuer" (scump) şi numele monedei unice.

Tranziţia a fost însă mai uşoară decât în alte ţări care au adoptat euro, fiindcă germanii trebuiau doar să multiplice cu doi orice sumă în euro pentru a vedea, aproximativ, cât ar fi însemnat în mărci.

La început, temerile legate de inflaţie păreau că se confirmă în contextul creşterilor de preţuri la anumite bunuri. Însă, Ministerul de Finanţe, într-un document pregătit cu ocazia aniversării celor 20 de ani de la introducerea euro, a semnalat că inflaţia medie în aceste două decenii a fost mai mică decât în timpul mărcii germane. Inflaţia medie anuală în Germania de la introducerea euro a fost, conform ministerului, de 1,7%, în timp ce în anii cu marca germană a fost de 2,8%.

Pentru companiile exportatoare, euro a reprezentat un avantaj în privinţa exporturilor în celelalte ţări din zona euro. De asemenea, în ceea ce priveşte exporturile în ţări terţe, conform unei cercetări a directorului Institutului de Studii Economice din Berlin, Marcel Fratzscher, euro a fost un avantaj, deoarece, spre deosebire de ceea ce se întâmpla cu marca germană, a cărei importanţă era regională, moneda unică are o relevanţă globală.

Criza economică şi financiară a creat dezechilibre în zona euro şi a pus la încercare acceptarea euro în Germania. Ulterior, politica BCE de combatere a crizei, cu dobânzi scăzute, a fost văzută drept o ameninţare pentru economiile germanilor. Conform unui sondaj al institutului FORSA, 33% dintre germani doreau revenirea la marca germană. 54% dintre germani calculează încă preţurile actuale în mărci. Cu toate acestea, procentul nostalgicilor a scăzut faţă de sondajele anterioare. În urmă cu zece ani, 45% dintre germani spuneau că le e dor de marcă şi 70% calculau preţurile în mărci.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News