Elena Rebeca Carini s-a născut la 8 octombrie 1990 în București, România, și a fost adoptată de o familie italiană din Piacenza când avea 6 luni. Încă de la vârsta de șase ani știe că părinții care au crescut-o nu sunt și cei care i-au dat viață.

Astfel că, la 30 de ani, a simțit nevoia de a merge să-și găsească familia biologică, iar această călătorie s-a transformat într-un film. "The land you belong: return to your origins", inspirat din viața ei a fost prezentat la Biografilm.

"Este un road movie existențial: este o călătorie de întoarcere la origini făcută treizeci de ani mai târziu. Scopul este de a regăsi aceste origini, dar și în căutarea unui răspuns la întrebarea: "Cine sunt eu?", care devine universală".

„Am citit despre fenomenul puternic al copiilor abandonați în orfelinate”

Tovarășul său de călătorie neașteptat este un frate pe care nu știa că îl are, dat și el spre adopție, în Belgia. Întrebările sunt aceleași pentru amândoi: "Ce determină cine ești? Țara în care te-ai născut? Familia care te crește?". Filmul urmărește toate evenimentele, acțiunile și reacțiile, pentru a-l face pe spectator parte din această călătorie.

"Ideea mi-a venit încă din 2014, când o persoană mi-a scris din România pe Facebook. Știa informații despre mine și spunea că face parte din familia mea românească. Cu toate acestea, am vrut să fiu eu cea care să fac cercetarea în timpul meu", povestește românca.

Din punct de vedere legal, a trebuit să aștepte până la vârsta de 27 de ani pentru a-și vedea actele de adopție.

"Am fost foarte impresionată să citesc despre legile pro-viață pe care Ceaușescu le-a făcut pentru a crește forța demografică a țării, oferind stimulente "mamelor eroine" și familiilor, care, prin urmare, au avut atât de mulți copii fără să țină cont de sustenabilitatea lor reală. Și am citit și despre consecințele sociale și economice ale prăbușirii regimului comunist, despre căderea țării în sărăcie absolută și despre fenomenul puternic al copiilor abandonați în orfelinate. Restul este istorie", dezvăluie aceasta.

Elena a descoperit că mai are alți cinci frați în România

Cu părinții ei adoptivi, a început prin a citi documentele de adopție și a descoperit că, în calitate de copil unic în Italia, era de fapt al șaselea în familia ei biologică. A descoperit că avea un frate cu care împărțea același tată și aceeași mamă: Gerard, adoptat și el, care acum locuiește la Bruxelles și este muzician.

Acesta a crescut în orfelinate până la vârsta de opt ani, fiind apoi adoptat prin intermediul unui program de televiziune din România în care copilul își alegea părinții cu care să locuiască.

"Prima emoție nu a fost frica, ci entuziasmul. Teama a venit mai târziu, când m-am documentat și am început să abordez subiectul. Mi-era teamă să nu găsesc ceva care să mă definească, ca și cum ar fi existat o moștenire despre mine, ceva pe care trebuia să-l port ca o povară. Cei mai dificili pași au fost primul apel video cu fratele meu și propunerea de a merge în această călătorie cu mine. Am fost imediat înțeleasă de el. Apoi a fost problema de a ne cunoaște unul pe celălalt, cu asemănări și diferențe", mărturisește Elena.

Întâlnirea cu mama biologică a adus două teme: certitudinea de a nu ști ce va găsi și responsabilitatea de a nu-i fi spus nimic despre film în prealabil.

"Am avut îndoiala până la sfârșit, dar ar fi trebuit să-i spun în format digital, în timp ce în persoană poți face mai multe lucruri perceptibile și, dacă ar fi fost avertizată, adevărul s-ar fi pierdut", explică românca.

Adevăratul obstacol a fost atunci când a intrat în contact direct cu familia ei biologică

"A fost foarte interesant, dar și foarte ciudat. Era ca și cum aș fi fost un alt eu. Cea care aș fi putut fi, dacă aș fi crescut acolo. Să fac un grătar duminica la soare cu familia mea. Pentru prima dată, nu luam masa cu familia mea obișnuită, ci cu o alta.

În Italia mi se spune Elena, în România mi se spune Rebeca, pentru că numele mamei mele biologice este Elena. Din punct de vedere emoțional a fost un mare dezastru. Dar faptul că eram la treizeci de ani și că aveam un "eu" solid mi-a permis să navighez pe aceste ape furtunoase fără să mă pierd.

A trebuit să le explic și să le repet că a face filme este meseria mea, o meserie pe care o iubesc, și că ei ar trebui să mă accepte așa cum eram. Și asta a arătat cum legăturile de sânge sunt supraevaluate. Mi-am dat seama ce lucruri sunt importante pentru mine și care sunt cele pentru care nu faci compromisuri. Trebuie să fii acceptat pentru ceea ce ești. Când mama mea biologică mi-a cerut să renunț la filmări, a fost ca și cum ar fi negat o parte din mine”, spune Elena, conform presei italiene.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din ITALIA, puteți intra pe grupurile de WhatsApp al cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următoarele linkuri: 

-> https://chat.whatsapp.com/DIfmKOQTNNO5InDDSWwifG 

 -> https://chat.whatsapp.com/JCB7XM4tEl08V1iMcc9g8N  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News