Marina, Alexander și câinele lor, Mouha,  locuiesc într-o casă, pusă la dispoziție de un locuitor al orașului Arras.  La intrarea în căsuța din centrul orașului Arras, unde locuiesc de o săptămână Alexander Tonkoglass și soția sa Marina, Nina Lefebvre reporterii de la Inter Frace: „Câinele Mouha, care are 14 ani, este încă traumatizat de călătorie, îi este frică de străini”

Cuplul a fugit din orașul Harkov, al doilea ca mărime din țară, în primele ore ale războiului. Ei  povestesc prin ce au trecut în călătoria lor. Pe 24 februarie, au fost treziți de bombardamentele care se auzeau în depărtare. „În cinci minute, am luat actele, am urcat în mașină cu soția și câinele și am plecat”, povestește Alexander, de 68 de ani, chirurg și profesor la Universitatea din Harkov.

3 zile și 3 nopți cu mașina pentru a trece granița

El își amintește și blocajele nesfârșite până la granița cu România. Alexander a petrecut trei zile și trei nopți la volan, fără a dormi: „Înaintam cinci metri la fiecare cinci minute, mă trezea claxonul mașinii din spatele meu”.

Ajunși în România, s-au întâlnit cu cei doi fii ai lor, care locuiesc în Austria și Irlanda.  Când am ajuns în România, fiii mei m-au scos din mașină, pentru că nu mă puteam mișca. După o noapte petrecută în Austria, alături de fiul lor, am decis să ne continuăm călătoria”, își amintește Alexander.

„Apartamentul este destul de mic, iar familia și rudele soției fiului nostru tocmai sosiseră și ei din Ucraina”, spune Marina. Femeia a sunat-o pe Nina, cumnata ei, care locuiește în Pas de vreo 20 de ani, și i-a cerut ajutorul.  

„Este normal să ajuți” 

Marina, un medic ginecolog pensionar, a lăsat în urmă „ 50 de ani trăiți în Harkov”. În fiecare zi sosesc vești din Ucraina, de la rudele lor încă acolo. „Cele două surori ale mele au rămas acolo, am lăsat totul, tot ce aveam, totul”, spune ea. Marina și Alexander locuiau foarte aproape de administrația centrală din Harkov, bombardată de armata rusă: „Poate că ne vor bombarda și casa, totul este distrus în jur, în cartierul nostru”.

„Sunt foarte ușurată că au ajuns aici”, zâmbește Nina, care este ocupată să-și întâmpine fratele și cumnata.  Astfel, Claire Clavier, prietena ei, a pus la dispoziție, gratuit, una dintre locuințele sale, în centrul orașului. „M-a sunat Nina să afle dacă pot să-i găzduiesc fratele și soția. Nici nu s-a pus întrebarea pentru că este normal să ajut. Dacă am fi în aceeași situație, am dori să fim și noi bineveniți”, spune Claire.  

Cuplul caută acum un apartament pentru a se stabili definitiv în Franța. Se vor întoarce vreodată în Ucraina? „Nu știu”, răspunde Marina, care intenționează să se angajeze. „Mi-am lăsat datele de contact la prefectură pentru a traduce pentru ucrainenii care vor sosi. Nu vrem să stăm închiși acasă, putem ajuta; lucrează ca psiholog pentru cei din Ucraina care vor ajunge la Arras”, mai explică Marina.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News