“Să aterizeze numai femei și copii? Este nedrept și vă puteți imagina efectele psihologice pe care le generează asupra celor care rămân la bord“, spune Dragoș Nicolae, coordonatorul de salvare de la Humanity 1, în timp ce el însuși se luptă cu furia și epuizarea.

“Am salvat 179 de migranți, majoritatea sunt minori neînsoțiți. I-am scos din apă, după ce unii dintre ei au fost nevoiți să-și vadă prietenii și apropiații înecându-se. Iar acum nu știu cum să le explic că au stat în frig și în ploaie, așteptând un port care le aparține de drept,“ spune el la telefon, vorbind cu jurnaliștii Corierre della Sera, în timp ce conexiunea se tot întrerupe. “Dar chiar și în cazul adulților, cum este posibil să înțeleagă logica politicii europene, complicată și întortocheată, care îi face să se simtă nedoriți, respinși? Mai ales după ce au trecut prin ce au trecut“, continuă el.

Dragoș, românul care salvează viețile zeci de migranți în Mediterană

Deținător al unui pașaport românesc -“Sunt născut la Constanța, România“ - spune Dragoș, după ce a lucrat ca jurnalist timp de 14 ani, s-a alăturat echipei Sos Mediterranee, pentru care a lucrat timp de cinci ani. “Fratele meu, Ștefan, este încă la ei“. “Am început să fac asta pentru că nu mă resemnez la gândul că pot muri înecați, căzând de pe o plută. Ar trebui să fie ceva ce aparține trecutului, precum războaiele“, spune el.

Dar nu este așa. Cu Aquarius, Ocean Viking, Dragoș salvează zeci de vieți. Apoi trece mai departe cu Sos Humanity, coasta germană a lui Sos Mediterranee. “Echipajul de la Humanity 1 este foarte bun. Echipa este formată din jumătate din voluntari, dintre care o treime sunt femei. Sunt fericit și mândru să lucrez cu toți“, mai spune românul, citat de presa din Peninsulă.

Cu toate acestea, pe măsură ce trec zilele, gestionarea atât a echipei, cât și a migranților devine din ce în ce mai dificilă. Iar oboseala începe să se instaleze. “Suntem pe mare de mult timp (mai mult de zece zile de la ultima salvare, n.r.), lucrăm 24 de ore pe zi, mâncăm cu toții, atât echipajul, cât și naufragiații, aceeași mâncare, care devine din ce în ce mai puțină, la fel ca și apa. Suntem o navă de salvare, nu un hub plutitor. Sincer, nu știu cât mai putem rezista“, explică Dragoș.

Dragoș Nicolae: “Nu sunt resemnat cu faptul că oamenii se pot îneca, căzând de pe plută“

Ultimele câteva ore au fost deosebit de dificile. “Noaptea a fost lungă, cu valuri înalte. Mulți au dormit pe punte în ploaie. Unii au făcut febră și au devenit foarte anxioși. Au infecții ale pielii și poartă urmele torturii suferite în taberele din Libia“, adaugă fostul jurnalist român.

Înainte de a fi redenumită Humanity 1, nava lui Dragoș și a tovarășilor săi a fost SeaWatch4, soră a aceleiași ambarcațiuni pe care Carola Rackete a condus-o în portul din Lampedusa în iunie 2019, forțând o blocadă impusă de ministrul de interne de atunci, Matteo Salvini.

Ar fi făcut cum a făcut Carola Rackete? Ar fi mers ea împotriva ordinelor autorităților italiene dacă Roma nu ar fi dat undă verde la debarcarea tuturor migranților? “Nu sunt responsabil pentru operațiunile de la bord. Așadar, nu ar fi de competența mea să iau o astfel de decizie. În orice caz, trebuie reamintit faptul că, în conformitate cu legea mării, avem datoria de a salva o persoană naufragiată. Și asta presupune să-l ducem într-un loc sigur, la sol“, subliniază el.

Dar nu numai atât. Pentru Dragoș, aceste persoane, atât minori cât și adulți, au fugit din Libia, unde au fost expuse la încălcări ale drepturilor omului. În calitate de refugiați, aceștia sunt în mod clar într-o stare vulnerabilă, unii sunt vizibil traumatizați. Și, încă o dată, cererea este: dați-li jos pe toate. “Ei trebuie să meargă acolo unde le poate fi asigurată îngrijirea medicală și psihologică și unde își pot exercita dreptul de a cere protecție“, conchide el.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News