Mormântul lui Eminescu, întotdeauna îmbrăcat în flori  Foto: Crișan Andreescu

Cimitirul Bellu – pe terenul unei foste grădini în care cântau lăutari

Grigore Ionescu consemna în 1938 în București – Ghid istoric și artistic istoria cimitirului  Bellu, care a fost întemeiat în noiembrie 1859 (după sursa enunțată secundar în septembrie 1858), este cel mai vechi, mai mare și mai important dintre cele 18 cimitire care existau în București. Până în anul 1879 bucureștenii aveau obiceiul să-și îngroape morții în curțile bisericilor.

Piatra de mormânt a familiei baronului Barbu Bellu, cel care în 1873 a donat 28 de hectare pentru ca acestea să devină locuri de veci. "Familia Baronul Bellio" este inscripția de pe piatra funerară  Foto: Crișan Andreescu

După ce o hotărâre a primăriei a interzis formal acest lucru, Sfatul orășenesc a întemeiat cimitirul la inițiativa lui C.A. Rosetti. Din păcate, printr-o nefericită coincidență primul îngropat a fost chiar fiul său. Aflăm din aceeași sursă documentară că înainte fusese o renumită grădină de petrecere cu lăutari, iar numele vine de la fostul proprietar al acelui teren: baronul Barbu Bellu (1825-1900).

Locul de veci al lui Adrian Păunescu  Foto: Crișan Andreescu

Încă de la jumătatea veacului trecut, cimitirul avea deja o suprafață de 170.000 mp, fiind cel mai întins din București. Pe lângă „fiii de seamă ai neamului românesc” cimitirul posedă și câteva monumente interesante. Autorul considera vizitarea acestui spațiu ca fiind una dintre cele mai instructive.  Din Atlas-ghidul Istoria și arhitectura lăcașurilor de cult din București (volumul II) aflăm că actualul teren al cimitirului are în componență și o parte a moșiei mănăstirii Văcărești.

Personalități, monumente și sculptori

Există la Bellu monumente care atrag fie prin celebritatea persoanei decedate, fie din punct de vedere artistic, fie din curiozitate. De exemplu, la data scrierii ghidului îl găseam pe poetul Alexandru Macedonski, cavoul familiei Constantin Cantacuzino, Principele George Bibescu, răposat în 1902, Mihai Eminescu, considerat cel mai mare poet român, dispărut în 1889, cu altorelief din bronz făcut de I. Georgescu. Este amintit în ghid și celebrul tei „care-și desfășoară corola deasupra mormântului” și piatra soclului pe care sunt scrise în relief versurile:

„Reverse dulci scântei

Atot-știutoarea

Deasupra-mi crengi de tei

Să-și scuture floarea

Ne mai fiind pribeag

De-atunci înainte

Aducerile-aminte

M-or troieni cu drag”

 Frații Storck, I. Georgescu, M. Petrașcu, C. Medrea, O. Späthe…

De exemplu, alte nume importante curg pe aleea principală printre care: Titu Maiorescu (mort în 1917), Petre Ispirescu (1887), Gh. Ionescu-Gion (1904), Enăchiță Văcărescu (1800), Familia C. A. Rosetti, care avea un bust al marelui om politic făcut de C. Storck, iar al soției Elisei Rosetti făcut de I. Georgescu.

Mormintele Mariei Tănase, ale lui Grigore Vasiliu Birlic și Gheorghe Dinică  Foto: Crișan Andreescu  

În cimitir exista chiar și piramida familiei Pompilian. Omul politic Emanoil Porumbaru (1921) avea un bust de Oscar Späthe. Enumerând la întâmplare printre multitudinea de nume care cândva erau adevărate simboluri de faimă și putere umană, îl mai găsim pe ex-ministrul Alexandru Lahovary și jurnalistul Luigi Cazzavillan, decedat în 1912, fondatorul ziarului Universul, devenit foarte celebru în interbelic. De altfel Luigi Cazzavillan este astăzi și numele unui parc aflat în apropierea Radio România. Se remarcă și cavoul familiei Evloghie Gheorghief, făcut de însuși arhitectul Ion Mincu, care avea pe cele patru colțuri statuile de bronz în mărime naturală ale celor 4 evangheliști, făcute de Fritz Storck.

Îți mai aduci aminte, Doamnă?

Amiralul Urseanu (1928) al cărui nume este purtat în zilele noastre de Observatorul Astronomic, are un bust în bronz de Theodor Burcă, în timp ce poetul și magistratul Cincinat Pavelescu, decedat în 1934 ilustrează – „pe un piedestal, capul poetului, bronz de Oscar Späthe – jos, pe lespedea mormântului tratată în chip de carte este săpat celebrul său cântec care începe cu versul: Îți mai aduci aminte, Doamnă!”.

Cavoul Iuliei Hașdeu, copilul genial al lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, răpusă de tuberculoză. Iulia Hașdeu a fost prima româncă care a studiat la Sorbona. Cavoul, se spune, că a fost construit de Hașdeu, după planurile date dincolo de mormânt de Iulia.  Foto: Crișan Andreescu 

La figura 84 găsim un trio poetic: Panait Cerna, Ilarie Chendi, ambii morți în 1913, cu basorelief de F. Storck, Șt. O. Iosif, care are un bust în bronz de C. Medrea. Inginerul Anghel Saligny, autorul proiectului  podului de la Cernavodă, Constantin Mile, fondatorul ziarului Dimineața, Atanasie și Elena Simu, profesorii Radu Novian, cu monument făcut de Milița Petrașcu și C. Paulescu, Ermil Pangratti, cu toții și mulți alții își dorm somnul de veci la Bellu.

Interesantă este și statuia de bronz aparținând aviatorului Alex. Cojan, decedat în 1935. Lucrarea reprezintă „o femeie goală cu brațele întinse în atitudine de înălțare spre cer, operă a sculptoriței L. Kotzebue” pe care o regăsim coautoare alături de Iosif Fekete și la monumentul Eroii Aerului, de pe Bd. Aviatorilor. Mai sunt Spiru C. Haret, decedat în 1912 și doctorul C. Istrati, în 1918, care are un bust de Rafaello Romanelli, în timp ce Alexandru G. Florescu are un monument reprezentând o femeie despletită seminudă de Cornel Medrea.

Capelele cimitirului Bellu

Atlas-ghidul menționat mai sus ne oferă cele mai prețioase informații despre Capela cimitirului Bellu. Hramul acesteia este Sf. Dumitru, iar numele complet: Capela Sf. Dumitru a cimitirului Bellu – Ortodox „Șerban Vodă”. A fost construită pe locul vechii capele a lui Bellu cel Bătrân (1799-1853) după un proiect elaborat în 1853 de arhitectul Alexandru Orăscu și zugrăvită de pictorul Lecca. În 1890 capela care devenise o ruină și a fost refăcută în timpul primarului Emanoil Protopopescu-Pache, după planurile arhitectului Paul Petricu. Acesta era „Capul Serviciului Tehnic” din Primăria București. Este construită în stilul catedralei de la Karlsbad. Cupola și pereții au fost pictați inițial de Mișu Popp, iar repictarea se datorează maeștrilor: Dimitrie Belizarie și Arthur Verona. Tâmpla a fost sculptată de Anghel Dima.

Capela Cimitirului Bellu  Foto: Crișan Andreescu

Tot în Bellu se află și o capelă a cimitirului militar, acum unit cu Bellu Ortodox. După ce a fost o vreme închisă a fost reparată și redată cultului în 1998. O inscripție pusă la intrarea în cimitir (din Șoseaua Olteniței) specifică: „Aici odihnesc 114 eroi francezi care au săvârșit sacrificiul suprem pentru unitatea României și gloria Franței. Fundația Franco-Română Internațională.”